OK
X
diligență 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. diligentia, fr. diligence)
1.
silință,
sârguință,
zel.
diligență 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diligence)
1.
trăsură
mare
cu
cai,
folosită
în
trecut,
la
transportul
regulat
de
poștă
și
călători
pe
distanțe
lungi;
poștalion.
cupeu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coupé)
1.
trăsură
de
lux
închisă,
cu
două
locuri,
la
care
vizitiul
stă
pe
capră.
2.
compartiment
de
vagon,
de
diligență
etc.
cu
o
singură
banchetă.
3.
automobil
de
forma
cupeului
(1).