Dictionar

piocit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (v. pioci)

1. care vorbește subțire, pițigăiat.
2. care vorbește încet, slab, stins
3. bleg.
4. indispus.
 

piocit

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.n. (reg.)  
Etimologie: (I. cf. fr. pyocyte; II. v. pioci)

1. I. leucocit în curs de degenerare, care se găsește în număr mare în puroi; celulă de puroi.
2. II. emitere de sunete caracteristice de către puii păsărilor; piuitură.
3. (prin anal.) vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pioceală.
4. vorbire înceată; pioncăneală.