OK
X
proconsul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. proconsul)
1.
magistrat
roman
care,
după
încheierea
consulatului,
era
însărcinat
cu
guvernarea
unei
provincii.
proconsular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. proconsulaire, lat. proconsularis)
1.
referitor
la
proconsul,
guvernat
de
un
proconsul.
proconsulat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. proconsulat, lat. proconsulatus)
1.
funcția
de
proconsul.
proconsular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. proconsulaire, lat. proconsularis)
1.
referitor
la
proconsul,
guvernat
de
un
proconsul.
proconsulat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. proconsulat, lat. proconsulatus)
1.
funcția
de
proconsul.