Dictionar

puhăvie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (puhav + -ie)

1. calitate de a fi puhav; stare a celui puhav; buhăială.
 

puhăvie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (puhav + -ie)

1. calitate de a fi puhav; stare a celui puhav; buhăială.
 

pufoșit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pufos + -it)

1. (rar; despre oameni și părți ale corpului lor) puhav.