Dictionar

reîntronare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reîntrona)

1. întronare din nou; restaurare, restabilire.
 

restaurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. restaura)

1. acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație.
2. reparare, refacere a unei opere de artă.
3. instaurare din nou a unui suveran, a unei dinastii etc.; reîntronare.
4. restabilire a forțelor; regenerare.
 

reinstaurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reinstaura)

1. acțiunea de a reinstaura și rezultatul ei; instaurare din nou; reîntronare, restaurare.