OK
X
antidinastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antidynastique)
1.
(politică)
care
luptă
împotriva
unei
dinastii;
care
se
opune
acesteia.
dinast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dynaste, gr. dynastes)
1.
(ant.)
șef
de
trib,
suveran
al
unui
stat
mai
mic.
2.
feudal
suzeran
sau
vasal.
3.
întemeietor
al
unei
dinastii.
dinastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dynastique)
1.
relativ
la
dinastie,
la
o
linie
de
suverani
având
același
ascendent.
2.
care
are
caracteristicile
unei
dinastii.
3.
care
ține
de
dinastie;
propriu
unei
dinastii.
4.
(despre
oameni,
curente
etc.)
partizan
al
dinastiei.
legitimism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. légitimisme)
1.
teorie
care
proclamă
drept
principiu
fundamental
dreptul
inalienabil
la
tron
al
dinastiilor
legitime
și
puterea
absolută
a
acestora.
legitimist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. légitimiste)
1.
I.
referitor
la
legitimism;
care
este
un
susținător
al
unei
dinastii
legitime.
2.
II.
adept
al
legitimismului;
cel
care
este
un
susținător
al
conducătorului
legitim.
3.
(prin
ext.)
partizan
care
dorește
menținerea
unei
ordini
sociale
și
politice
stabilite,
existente
sau
anterioare.
4.
(var.)
(înv.)
leghitimist.
restaurație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. restauration, lat. restauratio)
1.
restaurare;
(spec.)
perioadă
în
istoria
unor
state,
prin
readucerea
pe
tron
a
dinastiilor
înlăturate
în
urma
unor
revoluții,
lovituri
de
stat
etc.
2.
stil
în
arta
franceză
din
epoca
restaurației
Burbonilor
(1814-1830),
care
menține
inspirația
din
arta
antichității,
dar
care,
sub
influența
romantismului,
manifestă
interes
și
pentru
stilurile
naționale
ale
goticului
și
Renașterii.
3.
perioadă
în
istoria
literaturii
engleze,
între
1660
și
1702,
care
se
manifestă
ca
o
reacție
față
de
literatura
fantezistă,
sclipitoare,
a
Renașterii
elisabetane,
orientându-se
spre
clasicism.