antidinastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antidynastique)

1. (politică) care luptă împotriva unei dinastii; care se opune acesteia.

dinast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynaste, gr. dynastes)

1. (ant.) șef de trib, suveran al unui stat mai mic.
2. feudal suzeran sau vasal.
3. întemeietor al unei dinastii.

dinastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynastique)

1. relativ la dinastie, la o linie de suverani având același ascendent.
2. care are caracteristicile unei dinastii.
3. care ține de dinastie; propriu unei dinastii.
4. (despre oameni, curente etc.) partizan al dinastiei.

legitimism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. légitimisme)

1. teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.

legitimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. légitimiste)

1. I. referitor la legitimism; care este un susținător al unei dinastii legitime.
2. II. adept al legitimismului; cel care este un susținător al conducătorului legitim.
3. (prin ext.) partizan care dorește menținerea unei ordini sociale și politice stabilite, existente sau anterioare.
4. (var.) (înv.) leghitimist.

restaurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. restauration, lat. restauratio)

1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.
3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.