grifă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. griffe)
Etimologie: (fr. griffe)
1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă).
2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă.
3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon.
4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic.