OK
X
legitimism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. légitimisme)
1.
teorie
care
proclamă
drept
principiu
fundamental
dreptul
inalienabil
la
tron
al
dinastiilor
legitime
și
puterea
absolută
a
acestora.
legitimist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. légitimiste)
1.
I.
referitor
la
legitimism;
care
este
un
susținător
al
unei
dinastii
legitime.
2.
II.
adept
al
legitimismului;
cel
care
este
un
susținător
al
conducătorului
legitim.
3.
(prin
ext.)
partizan
care
dorește
menținerea
unei
ordini
sociale
și
politice
stabilite,
existente
sau
anterioare.
4.
(var.)
(înv.)
leghitimist.