vindicativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. vindicatif)
Etimologie: (fr. vindicatif)
1. care este ranchiunos, care este mânat de dorința de răzbunare; răzbunător.
2. care denotă furie, dorință de răzbunare.
3. (antonime) nerăzbunător, neranchiunos.