Dictionar

poncăială

Parte de vorbire:  s.f. (Muntenia)  
Etimologie: (poncăi + -eală)

1. lucrare anevoioasă, greoaie; (reg.) poncăit, (reg.) poncăitură.
2. activitate care se desfășoară încet și fără spor; pierdere de vreme; mocoșeală, mocoșire.
 

poncăit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (Muntenia), II. s.n. (regional)  
Etimologie: (poncăi)

1. I. care se mișcă cu greutate.
2. care lucrează încet, fără spor; mocăit, mocoșit, moșmondit.
3. care lucrează neatent.
4. II. lucrare anevoioasă, greoaie; (reg.) poncăială.