Dictionar

iamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ïambe, lat. iambus)

1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) și una lungă (accentuată).
2. (la greci) satiră populară de expresie familiară.
 

troheu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trochée)

1. picior de vers dintr-o silabă lungă (accentuată) și una scurtă (neaccentuată); coreu.