iamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ïambe, lat. iambus)

1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) și una lungă (accentuată).
2. (la greci) satiră populară de expresie familiară.

coliamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholïmbe)

1. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu.

coriamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choriambe, gr. khoriambos)

1. picior de vers greco-latin format dintr-un troheu și un iamb.

diamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diiambus)

1. picior de vers latin din doi iambi.

diiamb

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (di- + iamb)

1. (poezie) picior de vers grec sau latin, compus din doi iambi; dipodie iambică.

galiamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galliambe)

1. vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei.

iambic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ïambique, lat. iambicus)

1. (despre versuri) format din iambi.
2. metru ~ = sistem de versificație având la bază iambul.

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

anacreontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.

antispast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antispaste, lat. antispastus)

1. picior de vers antic format dintr-un iamb și un troheu.

asclepiad 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asclépiade, lat. asclepiadeus)

1. (vers antic) dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi și un iamb.

coliamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholïmbe)

1. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu.

coriamb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choriambe, gr. khoriambos)

1. picior de vers greco-latin format dintr-un troheu și un iamb.