agropedologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agropédologie)

1. disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire a fertilității solurilor.

anacreontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.

antenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenates)

1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode și crustacee.

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.

apex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. apex)

1. creștet, vârf.
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi și satrapi perși.

arheofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + /geo/fizică)

1. știință care preconizează pentru cercetările arheologice folosirea metodelor și aparatelor de care face uz geofizica.