regicid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régicide, lat. regicida)

1. adj., s. m. f. (cel) care a ucis un rege.
2. s. n. asasinare a unui rege.

regie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. régie, germ, Regie)

1. concepția interpretării textului și activitatea de îndrumare și supraveghere a jocului artiștilor, desfășurată la punerea în scenă și la montarea unei piese de teatru, a unui film.
2. exploatare a unui bun sau executarea unei lucrări direct de către beneficiar.
3. cheltuieli de ~ = cheltuieli de întreținere la o întreprindere sau instituție; cheltuieli la executarea unei lucrări; în ~ proprie = (despre construcții, reparații capitale) executate de beneficiar cu mijloace proprii.
4. formă capitalistă de organizare a unor întreprinderi, exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia; (p. ext.) administrația, personalul, sediul unei asemenea întreprinderi.

regifugiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. regifugium)

1. sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă.

regim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. régime)

1. mod, sistem de organizare a vieții economice, politice și sociale a unui stat.
2. ansamblu de reglementări proprii activității unei instituții, întreprinderi etc.
3. totalitatea regulilor impuse modului de viață și de alimentare al cuiva.
4. ~ de economii = sistem de măsuri privind folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă; ~ fluvial = evoluție medie a debitelor unei ape curgătoare în timp de un an.
5. totalitatea condițiilor de funcționare la un moment dat a unui sistem tehnic.
6. mod de evoluție ciclică a unui fenomen natural.
7. (lingv.) recțiune.

regiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régiment, germ. Regiment)

1. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc.

regimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régimentaire)

1. care aparține unui regiment.
2. tren ~ = convoi de căruțe sau de mașini care transportă pe front proviziile sau munițiile unei unități militare.

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

accelerograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.