Dictionar

avuabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avouable)

1. care poate fi mărturisit, recunoscut; confesabil.
2. (antonime) inavuabil, neavuabil.
 

avuabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avouable)

1. care poate fi mărturisit, recunoscut; confesabil.
2. (antonime) inavuabil, neavuabil.
 

inavuabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inavouable)

1. care nu este avuabil; care este de nemărturisit; neavuabil.
2. (prin ext.) care constituie o rușine; rușinos, nedemn; neavuabil.
 

confesabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. confessable, it. confessabile)

1. (religie) care poate fi confesat.
2. (prin ext.) care poate fi mărturisit; avuabil.