OK
X
cădință
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (cădea + -ință)
1.
atitudine
sau
purtare
cuviincioasă;
cuviință.
2.
(antonim)
necădință.
necădință
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ne- + cădință)
1.
(expr.)
a
fi
cu
~
=
a
nu
se
cuveni,
a
nu
se
cădea.