OK
X
cenobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cénobie, lat. coenobium)
1.
mănăstire
de
călugări
cu
viață
organizată
în
comun;
cenobiu,
chinovie.
2.
(religie)
locul
în
care
trăiesc
cenobiții.
închinovia
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (în + chinovie)
1.
a
intra
în
monahism
(într-o
chinovie).