colimator
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. collimateur)
Etimologie: (fr. collimateur)
1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze.
2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
3. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept).