Dictionar

conductometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductimétrie)

1. metodă de analiză electrochimică bazată pe măsurarea conductivității unei soluții.
 

fotoconductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. photoconductivité)

1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductibilitate; fotorezistivitate.
 

fotorezistivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. photorésistivité)

1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductivitate.
 

transmisivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transmissivité, engl. transmissivity)

1. produs al multiplicării conductivității hidraulice medii a unui strat aerifer cu grosimea acestuia, exprimat în m2/zi.