OK
X
conidian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conidien)
1.
(despre
ciuperci)
care
prezintă
conidii.
conidiofor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conidiophore)
1.
hifă
sporiferă
care
poartă
conidiile.
pustulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pustule, lat. pustula)
1.
veziculă
purulentă
pe
piele.
2.
~
malignă
=
formă
de
localizare
pe
piele
a
antraxului.
3.
îngrămădire
de
spori
ori
de
conidii,
provocată
de
ciupercile
parazite
pe
tulpina
sau
pe
frunzele
plantelor.
fialogen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (gr. phiale „pocal, cupă” + gr. gennan „a naște, a crea, a produce”)
1.
(botanică)
tip
de
dezvoltare
a
conidiilor
din
dialide.