Dictionar

conidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conidien)

1. (despre ciuperci) care prezintă conidii.
 

conidiofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conidiophore)

1. hifă sporiferă care poartă conidiile.
 

pustulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pustule, lat. pustula)

1. veziculă purulentă pe piele.
2. ~ malignă = formă de localizare pe piele a antraxului.
3. îngrămădire de spori ori de conidii, provocată de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor.
 

fialogen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. phiale „pocal, cupă” + gr. gennan „a naște, a crea, a produce”)

1. (botanică) tip de dezvoltare a conidiilor din dialide.