OK
X
crăcănătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (crăcăna + -tură)
1.
(despre
oameni)
desfacere
a
picioarelor;
crăcănare.
2.
cracă
(obiect
din
lemn)
desfăcută
la
un
capăt
în
două
sau
mai
multe
brațe;
crăcană.
crăceală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (crăci + -eală)
1.
(despre
oameni)
desfacere
a
picioarelor;
crăcănare.
2.
desfacere
în
unghi;
crăcire.
3.
strâmbare
în
direcții
diferite
a
dinților
ferăstrăului;
crăcire.
4.
mers
cu
picioarele
depărtate;
crăcire.