OK
X
blasfemator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. blasphémateur)
1.
(cel)
care
defăimează
(sentimentele
religioase).
difamant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diffamant)
1.
care
se
defăimează;
difamator.
difamator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. diffamateur)
1.
(persoană)
care
defăimează,
care
comite
un
act
de
defăimare;
defăimător,
difamant.