Dictionar

dejer

Parte de vorbire:  s.n., s.m. (reg.)  
Etimologie: (dejă + -er)

1. s.n. vas cu două toarte (pentru apă, lapte, vin); ciubăr.
2. s.m. dogar.
3. (var.) dăjer, (înv.) dejeriu.
 

năboaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (cf. năboi - pană de lemn groasă și mare, cu care se despică butucii)

1. ciocan folosit de dogari.
2. unealtă folosită la lucratul viei.