Dictionar

duhăni

Parte de vorbire:  vb. tr., intr. (reg.)  
Etimologie: (din duhan)

1. a fuma, a consuma tutun.
2. (var.) a dooni, a duana, a duhăna, a dohăni.
 
 

duhăneală

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (duhăni + -eală)

1. acțiunea de a duhăni; fumat, (reg.) duhănire.