executoriu, -ie
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. exécutoire, lat. exsecutorius)
Etimologie: (fr. exécutoire, lat. exsecutorius)
1. (jur.) care trebuie executat.
2. formulă ~ie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie.