Dictionar

hipoacuzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hypoacousie)

1. slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate.
2. (anton.) hiperacuzie.
 

hiperacuzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyperacousie)

1. hiperestezie a auzului; acuitate auditivă ieșită din comun.
2. (anton.) hipoacuzie, surditate.
 

hipoacuzic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. hypoacousique)

1. (suferind) de hipoacuzie; surd.
 

SURDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sourdo-, cf. lat. surdus „surd”)

1. „surditate, hipoacuzie, surdină”.