OK
X
hipoacuzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. hypoacousie)
1.
slăbire
a
acuității
urechii,
a
auzului;
surditate.
2.
(anton.)
hiperacuzie.
hiperacuzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. hyperacousie)
1.
hiperestezie
a
auzului;
acuitate
auditivă
ieșită
din
comun.
2.
(anton.)
hipoacuzie,
surditate.
hipoacuzic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. hypoacousique)
1.
(suferind)
de
hipoacuzie;
surd.
SURDO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. sourdo-, cf. lat. surdus „surd”)
1.
„surditate,
hipoacuzie,
surdină”.