OK
X
neînțelepciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ne- + înțelepciune)
1.
lipsă
de
înțelepciune;
prostie,
nepricepere;
(înv.)
neînțelepție.
2.
(antonime)
înțelepciune,
(înv.)
înțelepție.
înțelepție
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (înțelept + -ie)
1.
capacitate
superioară
de
înțelegere
și
de
judecare
a
lucrurilor;
înțelepciune.
2.
cumpătare,
prudență,
moderație
determinată
de
experiență;
înțelepciune.
3.
(concret.)
spirit
de
prevedere;
înțelepciune.
4.
(antonime)
(înv.)
neînțelepciune,
(înv.)
neînțelepție.