OK
X
orbecăi
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (orbeca + -ăi)
1.
a
umbla
încoace
și
încolo
pipăind
și
rătăcind
(ca
orbii)
prin
întuneric,
a
dibui,
a
bîjbîi.
2.
(var.)
a
orbăcăi,
(înv.,
reg.)
a
orbeca.
orbecăire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. orbecăi)
1.
faptul
de
a
orbecăi;
dibuială,
bâjbâială,
rătăcire,
orbecare.
2.
(var.)
(reg.)
orbăcăire.
orbecăire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. orbecăi)
1.
faptul
de
a
orbecăi;
dibuială,
bâjbâială,
rătăcire,
orbecare.
2.
(var.)
(reg.)
orbăcăire.