Dictionar

secusă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. secousse)

1. mișcare bruscă care agită un corp, care zguduie; oscilație, zguduitură.
2. contracție din cauza unui șoc.
3. ~ musculară = contracție bruscă a unui mușchi (provocată de aplicarea unui stimul electric).
 

zdruhăitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zdruhăi + -ătură)

1. scuturătură puternică, însoțită de un zgomot caracteristic; zguduitură.