Dictionar

canicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caniculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie.
 

cuniculicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cuniculiculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă; cunicultură.
 

helicicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. héliciculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea melcilor comestibili.
 

hipometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hippométrie)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiți indici măsurabili.
 

piscicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pisciculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și valorificarea peștelui.
 

sericicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sériciculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase; (rar) sericultură.