OK
X
îmbălțuit, -ă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (vb. îmbălțui)
1.
legat
cu
balț.
îmbălța
Parte de vorbire:
vb. tr. (reg.)
Etimologie: (în- + balț)
1.
a
pune
vălul
pe
capul
miresei,
a
lega
balțul
pe
capul
miresei;
a
îmbrobodi,
(reg.)
a
înhobota.
2.
(var.)
(reg.)
a
îmbălți,
(reg.)
a
îmbălțui.