Dictionar

îmbălțuit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (vb. îmbălțui)

1. legat cu balț.
 

îmbălța

Parte de vorbire:  vb. tr. (reg.)  
Etimologie: (în- + balț)

1. a pune vălul pe capul miresei, a lega balțul pe capul miresei; a îmbrobodi, (reg.) a înhobota.
2. (var.) (reg.) a îmbălți, (reg.) a îmbălțui.