Dictionar

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
 

așarna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/acharner)

1. tr., refl. a (se) îndârji, a (se) înverșuna, a se) pasiona.
 

obstina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’obstiner)

1. a se încăpățâna, a se îndârji.