Dictionar

ștanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Stanze)

1. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ștanțarea pieselor.
 

denticid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. denticide)

1. (bot.) (dehiscență) care se realizează prin distanțarea dinților aflați în vârf.
2. (despre capsule cu fructe) care se deschide prin dinți.