OK
X
intrica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. intricare, fr. intriquer)
1.
a
(se)
încurca,
a
(se)
intersecta
la
întâmplare.
2.
a
(se)
confunda;
a
face
intrigi.
intricație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. intricatio, fr. intrication)
1.
amestec,
întretăiere;
încrucișare
întâmplătoare.