Dictionar

surmenaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. surmenage)

1. stare de oboseală extremă, fizică sau intelectuală, cauzată de un efort excesiv sau prelugit; surmenare.
 

suprafatigă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (supra- + fatigă, cf. fr. surfatigue)

1. stare de oboseală extremă a omului, în urma unui efort excesiv și prelungit; surmenaj.