înțelegătură
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (înțelege + -ătură)
Etimologie: (înțelege + -ătură)
1. posedare a unei idei clare și precise despre un lucru; înțelegere, înțeles.
2. (înv.) pătrundere cu mintea; înțelegere, înțeles.
3. (înv.) receptare a ceea ce vrea să spună cineva; înțelegere, înțeles.