OK
X
deposedare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. deposeda)
1.
acțiunea
de
a
deposeda
și
rezultatul
ei.
2.
lipsire
a
unei
persoane
de
posesiunea
unui
lucru
sau
a
unui
drept;
deposedat.
3.
(var.)
(înv.)
desposedare.
evicțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éviction, lat. evictio)
1.
(jur.)
deposedare
de
un
lucru
obținut
legal,
suferită
în
urma
unei
sentințe
sau
a
unui
drept
exercitat
într-un
anumit
fel
de
cineva.
spoliație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. spoliation)
1.
acțiunea
de
a
spolia
și
rezultatul
ei;
acțiunea
de
deposedare
prin
violență
sau
înșelăciune;
spoliere.
2.
(var.)
(înv.)
spoliațiune.
tackle
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. tackle)
1.
deposedare
neregulamentară
de
minge
a
adversarului
la
fotbal,
rugbi
etc.,
acționând
asupra
acestuia
cu
piciorul,
cu
capul,
cu
genunchii,
cu
pieptul,
prin
acroșaj
etc.;
tackling.
deposedare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. deposeda)
1.
acțiunea
de
a
deposeda
și
rezultatul
ei.
2.
lipsire
a
unei
persoane
de
posesiunea
unui
lucru
sau
a
unui
drept;
deposedat.
3.
(var.)
(înv.)
desposedare.
îmbogățire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. îmbogăți)
1.
acțiunea
de
a
(se)
îmbogăți
și
rezultatul
ei.
2.
determinare
a
cuiva
să
posede
avere
sau
posedare
a
unei
averi;
înavuțire.
3.
adăugare
de
noi
elemente
unui
bun
material
sau
spiritual;
amplificare,
dezvoltare,
mărire.
înavuțire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. înavuți)
1.
determinare
a
cuiva
să
posede
avere
sau
posedare
a
unei
averi;
îmbogățire.