Dictionar

cianit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cyanite)

1. (min.) mineral gri, verde sau albastru constând din silicat de aluminiu în formă cristalină triclinică (apare în rocile metamorfice).
 

disten

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disthène)

1. silicat natural de aluminiu, în rocile metamorfice; cianit.