Dictionar

gândirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: („Gândirea“ + -ism)

1. curent ideologic și politic din România, format în jurul revistei „Gândirea”, care propovăduia misticismul ortodox, tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii.
 

gândirist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: („Gândirea“ + -ist)

1. I. referitor la gândirism, curent filozofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decenii ale secolului XX.
2. care aparține sau este specific gândirismului.
3. II. adept al gândirismului.
 

krennerit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. krennerit, fr. krennérite)

1. (mineral.) telurură de aur și argint descoperită la Săcărâmb, România, cu formula (Au,Ag)Te2 ; minereu aurifer.
 

legionar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.m.f.  
Etimologie: (lat. legionarius, fr. légionnaire)

1. I. referitor la legionari, la soldații legiunilor romane sau din Legiunea Străină.
2. care aparține sau care se referă la membrii sau simpatizanții organizației fasciste din România interbelică.
3. II. soldat care făcea parte dintr-o formație militară neregulată; soldat într-o legiune romană; militar din Legiunea Străină.
4. III. (România interbelică) membru al organizației fasciste „Garda de Fier”; gardist.
 

levantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. levantin)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Levant.
2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant.
3. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România.
 

neolatinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + latinism)

1. mișcare culturală și politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, lingvistic, originea latină a poporului român.