Dictionar

acompaniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)

1. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument.
 

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.
 

dependință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. dépendance)

1. (pl.) clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe.
 

epifrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphrase)

1. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie.
 

incident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incident)

1. adj. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct.
3. s. n. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități.
4. greutate, dificultate.
5. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces.
 

ingredient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingrédient, lat. ingrediens)

1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc.
2. ceea ce concură la un rezultat.