OK
X
catacustică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catacoustique)
1.
parte
a
acusticii
care
are
ca
obiect
studiul
ecourilor.
diacustică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diacoustique)
1.
parte
a
fizicii
care
studiază
refracția
sunetelor.
geoacustică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. géoacustique)
1.
știință
care
detectează
și
analizează
ultrasunetele
prezente
la
suprafața
globului
terestru.
stereoacustică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stéréoacustique)
1.
ramură
a
acusticii
care
se
ocupă
cu
determinarea
direcțiilor
din
care
vin
sunetele.
termoacustică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. thermo-acoustique)
1.
parte
a
acusticii
care
studiază
transformarea
căldurii
în
energie
sonoră.
acustic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acoustique)
1.
adj.
referitor
la
acustică.
2.
s.
f.
ramură
a
fizicii
care
studiază
natura
și
proprietățile
sunetelor.
3.
disciplină
muzicală
care
studiază
sunetele
și
legile
perceperii
lor.
4.
calitate
a
audiției
sunetelor
într-o
încăpere.
acustician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. acousticien)
1.
specialist
în
acustică.
2.
profesionist
care
se
ocupă
de
corectarea
deficiențelor
funcției
auditive
prin
intermediul
dispozitivelor
mecanice
și
electroacustice;
audioprotezist.
bel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bel)
1.
unitate
de
măsură
pentru
intensitatea
acustică:
nivelul
sonor
al
unui
sunet
a
cărui
intensitate
este
de
zece
ori
mai
mare
decât
pragul
de
audibilitate.
bioacustic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)
1.
adj.
referitor
la
bioacustică.
2.
s.
f.
ramură
a
biofizicii
care
studiază
sunetele
emise
de
animale
în
diverse
împrejurări.
bioacustician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (bioacustică + -ian)
1.
specialist
în
bioacustică,
știință
care
studiază
acustica
la
ființele
vii.
boxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. box)
1.
compartiment
în
interiorul
unei
construcții,
al
unui
local,
al
unei
încăperi.
2.
parte
dintr-o
sală
de
tribunal,
în
care
iau
loc
acuzații
în
cursul
proceselor.
3.
despărțitură
într-un
grajd.
4.
compartiment
la
malul
unei
ape
pentru
parcarea
ambarcațiilor
cu
motor.
5.
loc
de
refugiu
pe
marginea
pistei
de
curse
automobilistice
pentru
repararea
rapidă
a
mașinilor.
6.
ladă
care
servește
la
încărcarea-descărcarea
animalelor
pe
o
navă.
7.
incintă
acustică.