catacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catacoustique)

1. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor.

electroacustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électro-acoustique, /II/ germ. Electroakustik)

1. adj. referitor la electroacustică.
2. s. f. ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers.

hidroacustic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. hydroacoustique)

1. I. referitor la hidroacustică.
2. care privește, care folosește vibrațiile acustice într-un mediu lichid.
3. II. ramură a acusticii care studiază producerea și propagarea sunetelor în apă; acustică subacvatică.

hidroacustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (hidroacustică + -ian)

1. specialist în hidroacustică, ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă.

profil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. profil, germ. Profil)

1. contur, aspect al feței cuiva privită dintr-o parte.
2. (fig.) aspect, portret. figură.
3. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc.
4. desen reprezentând o secțiune verticală a unui element de construcție, a scoarței terestre etc.
5. domeniu de specializare a unei întreprinderi, instituții etc.
6. specialitate, specific.
7. piesă decorativă în relief servind la ornamentarea unei clădiri, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc.
8. produs laminat din oțel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme.

stereoacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréoacustique)

1. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele.