aerarium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aerarium)

1. tezaurul public și administrația banilor publici în vechea Romă.

brigadier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brigadier)

1. conducător și organizator al activității unei brigăzi (1).
2. muncitor dintr-o asemenea echipă.
3. tehnician din administrația pădurilor care conduce o brigadă (4).

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.

curie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. curia)

1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive.
2. loc unde se aduna această unitate.
3. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane.
4. senatul municipiilor.
5. administrația pontificală a bisericii catolice.

decurion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decurio)

1. comandant al unei decurii (1).
2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman.
3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman.

edilitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. édilitaire)

1. referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș.