OK
X
ferată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. /voie/ ferée)
1.
cale
~
=
drum
amenajat
cu
șine,
pe
care
circulă
trenurile.
autodrezină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rus. автодрезина)
1.
vehicul
ușor
autopropulsat,
asemănător
cu
un
vagonet,
folosit
anterior
de
către
inspectorii
liniilor
de
cale
ferată
și
echipele
de
lucru
pentru
a
se
deplasa
rapid
către
și
dinspre
locul
de
muncă;
drezină
autopropulsată.
autostop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auto-stop)
1.
instalație
de
semnalizare
luminoasă
pentru
reglementarea
circulației
pe
străzi.
2.
instalație
servind
la
oprirea
automată
a
unui
vehicul
de
cale
ferată
când
mecanicul
uită
să
ia
măsuri
de
frânare.
3.
oprire
a
unui
automobilist
de
către
un
pieton
care
solicită
să
fie
luat
în
mașină.
banchetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banquette)
1.
bancă
mică
fără
spetează;
canapea
în
compartimentele
vagoanelor
de
cale
ferată.
2.
suprafață
orizontală,
platformă
pe
un
taluz
ori
la
baza
lui,
spre
a-i
spori
stabilitatea.
3.
rambleu
format
din
excedentul
de
material
excavat.
4.
fâșie
orizontală
de-a
lungul
unui
terasament.
5.
(echit.)
obstacol
natural
format
dintr-o
moviliță
acoperită
cu
iarbă.
6.
~
litorală
=
platformă
de
abraziune
îngustă
la
piciorul
unei
faleze.
barieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrière)
1.
loc
de
intrare
într-un
oraș
unde,
în
trecut,
se
încasau
taxele
pe
mărfurile
aduse
spre
vânzare.
2.
bară
mobilă
pentru
a
închide
temporar
trecerea
peste
o
cale
ferată
sau
șosea;
(p.
ext.)
loc
de
întretăiere
a
unei
căi
ferate
cu
o
șosea.
3.
element
constructiv
sau
dispozitiv
pentru
evitarea
ori
reglementarea
schimbului
de
umiditate,
căldură
etc.
4.
linie
de
plecare
(la
cursele
de
cai);
start.
5.
stare
marcând
limitele
posibilităților
fizice
sau
psihologice
(ale
unui
sportiv).
bloc 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bloc, blocus)
1.
bucată,
masă
mare
dintr-o
materie
solidă
și
grea;
corp,
obiect
dintr-o
bucată.
2.
masiv
de
beton
pentru
ancorarea
armăturii
la
elemente
grele
de
beton
precomprimat;
material
de
construcție
din
piatră
naturală,
beton,
ceramică.
3.
~
continental
=
sector
al
scoarței
terestre
de
mari
dimensiuni,
înconjurat
de
depresiuni
oceanice
sau
marine
de
mare
adâncime.
4.
(poligr.)
caracter
de
literă
înrudit
cu
caracterul
grotesc.
5.
grămadă
de
obiecte,
lucruri
etc.
care
formează
o
masă
unică.
6.
în
~
=
împreună,
laolaltă;
~
alimentar
=
serviciu
într-un
spital
care
asigură
pregătirea
și
servirea
hranei
bolnavilor;
~
operator
=
parte
a
unui
serviciu
de
chirurgie
rezervat
operațiilor.
7.
mapă
de
foi
de
hârtie
egale
prinse
împreună,
servind
pentru
a
face
însemnări,
desene
etc.
8.
ansamblu
de
mărci
poștale
detașate
dintr-o
coală.
9.
piesă
metalică
turnată
a
unei
mașini,
care
cuprinde
cilindrii
unui
motor,
camerele
de
răcire
și
conductele
de
distribuire.
10.
mecanism
care
permite
manevrarea
macazului
de
cale
ferată
din
cabina
acarului
sau
din
stație.
11.
grup
de
voleibaliști
care
sar
la
fileu
pentru
a
împiedica
pe
adversari
să
înscrie
un
punct
dintr-o
lovitură
de
atac.
12.
(în
S.U.A.)
porțiune
de
stradă
delimitată
de
două
intersecții.
13.
unitatea
dintre
(supra)structura
unei
societăți
istoric
determinate
și
relațiile
dialectice
dintre
ele.
14.
alianță,
înțelegere
(între
state,
partide
etc.).
15.
(med.)
obturare
a
unei
căi
vasculare
sau
întrerupere
a
circulației
printr-un
vas.
16.
întrerupere
a
unei
conductibilități
neuromusculare.
17.
(inform.)
ansamblu
de
circuite
ale
unui
ordinator
îndeplinind
aceeași
funcție.
blocaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blocage)
1.
blocare.
2.
fundație
de
piatră,
de
bolovani
la
un
zid,
la
o
șosea,
stradă,
cale
ferată
etc.
3.
procedeu
tehnic
în
baschet,
volei,
box
etc.
cu
scopul
de
a
împiedica
o
acțiune
a
adversarului
sau
pentru
a
proteja
o
acțiune
proprie.
4.
întrerupere
a
desfășurării
unui
proces
sau
a
unei
funcții
fiziologice.