canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.

cantona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cantonner)

1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).

canțonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzone)

1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.

cantonadă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. cantonade)

1. fiecare parte laterală a scenei unde aveau loc anumiți spectatori privilegiați.
2. o parte a teatrului amplasată lateral, în spatele decorurilor și ascunsă de spectatori; culise.
3. a vorbi la ~ = a se adresa unei persoane care nu se află pe scenă.

cantonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cantonal)

1. care este relativ, care este specific cantonului.
2. drum ~ = drum care leagă două cantoane învecinate.

cantonament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantonnement)

1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.

canțonetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzonetta)

1. mic cântec popular italian, de origine napolitană; (p. ext.) cântec scurt.
2. poezie lirică italiană din versuri scurte.

bivuac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivouac)

1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților.
2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști.

cantona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cantonner)

1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).

cantonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cantonal)

1. care este relativ, care este specific cantonului.
2. drum ~ = drum care leagă două cantoane învecinate.

cantonament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantonnement)

1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.

canțonetist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canzonettista)

1. autor, cântăreț de canțonete.

canțonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzoniere)

1. culegere italiană de poezii lirice de dragoste.
2. culegere de canțone (2) sau canțonete.