OK
X
caccia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. caccio)
1.
piesă
polifonică
vocală
din
sec.
XIV-XVI,
sub
formă
de
canon,
cu
subiect
de
vânătoare.
canon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canon, germ. Kanon)
1.
normă,
regulă
fundamentală.
2.
(arte)
regulă
fixă
care
stabilește
proporția
diferitelor
părți
ale
corpului.
3.
compoziție
polifonică
în
care
două
sau
mai
multe
voci,
intrând
succesiv,
execută
fiecare
aceeași
melodie;
imitație
(2).
4.
caracter
de
literă
de
36
puncte
tipografice.
5.
ansamblul
cărților
considerate
sfinte;
parte
a
ceremonialului
de
liturghie.
canțonă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. canzone)
1.
poezie
lirică
medievală
cu
tematică
erotică,
divizată
în
mai
multe
strofe.
2.
cântec
italian
pe
mai
multe
voci
din
epoca
Renașterii,
transcris
apoi
pentru
instrumente
spre
a
deveni
o
formă
polifonică
strofică.
chanson
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chanson)
1.
compoziție
vocală
polifonică,
cu
text
francez,
ajunsă
la
înflorire
în
epoca
Renașterii.
fugă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. fuga)
1.
compoziție
muzicală
polifonică
în
care
vocile
se
succedă,
repetând
fiecare
melodia
dezvoltată
după
legile
contrapunctului.
magnificat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gern. Magnifikat, fr. magnificat)
1.
compoziție
muzicală
polifonică,
de
forma
unei
cantate;
cântec
de
slavă,
punctul
culminant
într-o
misă.