Dictionar

transcristalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Transkristallisation)

1. întrepătrundere a cristalelor în timpul solidificării unui metal sau aliaj.
 

canțonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzone)

1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
 

dictafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictaphone)

1. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere).
 

telegramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégramme)

1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă.
2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită.
 

endonim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. endonyme)

1. nume utilizat într-o limbă pentru a desemna un toponim, o denumire geografică etc. și preluat în formă exactă (sau transcriere) în altă limbă (Moskva este endonim transcris pentru Москва).
2. (etnologie) numele prin care membrii unui grup etnic se desemnează ei înșiși (Deutschland este un endonim).
 

anagramat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anagrama)

1. căruia i s-a schimbat ordinea literelor pentru a obține alt cuvânt; care a fost transcris sub formă de anagramă; (rar) anagramatizat.