OK
X
anagrama
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. anagrammer)
1.
a
(tran)scrie
sub
formă
de
anagramă.
anagramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anagramme)
1.
schimbare
a
ordinii
literelor
unui
cuvânt
sau
unei
fraze
pentru
a
se
obține
un
alt
cuvânt
sau
o
altă
frază.
2.
cuvântul
obținut.
3.
problemă
enigmistică
în
care
prin
schimbarea
ordinii
se
obțin
cuvinte,
propoziții,
fraze
cu
alt
înțeles.
anagramare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (anagrama)
1.
schimbare
a
ordinii
literelor
unui
cuvânt
pentru
a
obține
alt
cuvânt;
transcriere
sub
formă
de
anagramă;
anagramat,
anagramatizare,
anagramatizat.
anagramat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anagrama)
1.
căruia
i
s-a
schimbat
ordinea
literelor
pentru
a
obține
alt
cuvânt;
care
a
fost
transcris
sub
formă
de
anagramă;
(rar)
anagramatizat.
anagramatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anagrammatique)
1.
referitor
la
anagramă,
la
anagrame.
2.
care
are
caracterul
anagramei;
care
este
o
anagramă.
3.
care
conține
anagrame.
anagramatist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. anagrammatiste)
1.
autor
de
anagrame.
2.
persoană
care
face
anagrame.
anagramatiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. anagrammatiser)
1.
a
transcrie
sub
formă
de
anagramă;
a
anagrama.
anagrama
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. anagrammer)
1.
a
(tran)scrie
sub
formă
de
anagramă.
anagramatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anagrammatique)
1.
referitor
la
anagramă,
la
anagrame.
2.
care
are
caracterul
anagramei;
care
este
o
anagramă.
3.
care
conține
anagrame.
analogrif
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ana/gramă/ + lo/go/grif)
1.
problemă
enigmistică,
îmbinare
între
anagramă
și
logogrif.
criptonim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cryptonyme)
1.
adj.
cu
nume
ascuns.
2.
s.
n.
semn
convențional
(inițiale,
cifre,
anagramă)
sub
care
se
ascunde
numele
cuiva;
pseudonim.
3.
scriere
semnată
cu
un
asemenea
nume.
cronogramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chronogramme)
1.
inscripție
în
care
literele,
corespunzătoare
cifrelor
romane,
formează
data.
2.
problemă
enigmistică
în
care
literele
numerale
(numerele
latine)
dintr-o
frază,
vers,
inscripție
etc.,
citite
în
ordinea
lor
firească
din
text
(prin
adiție)
sau
anagramate,
formează
data
la
care
se
referă
textul,
în
legătură
cu
un
eveniment
istoric.
3.
informație
dată
de
literele
unei
fraze,
ale
unui
vers,
ale
unei
inscripții
etc.,
care
au
și
o
semnificație
numerală
reprezentând
cifre
romane.
4.
grafic
reprezentând
desfășurarea
în
timp
a
unui
fenomen;
historiogramă.
metagramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métagramme)
1.
schimbare
a
unei
litere
într-un
cuvânt.
2.
problemă
enigmistică,
în
versuri
sau
în
imagini,
constând
în
obținerea
unui
cuvânt
nou
prin
anagramare
și
înlocuirea
unei
vocale
cu
alta.