transcriere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (transcrie)

1. acțiunea de a transcrie și rezultatul ei.
2. ~ fonetică = notare a pronunțării unei limbi, a unui dialect sau grai cu ajutorul unui alfabet fonetic.
3. (jur.) formalitate prescrisă de lege prin copierea unui act juridic într-un registru public special; transcripție.

aranjament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrangement)

1. acord, înțelegere.
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.

copiativ, -ă

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. copiativo)

1. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator.
2. hârtie ~ă = plombagină.

orchestrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. orchestration)

1. arta de a orchestra.
2. transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație.
3. modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.
4. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică.

pinyin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinyin)

1. sistem de transcriere alfabetică și fonetică a ideogramelor chineze.

retrogradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (retrograda)

1. acțiunea de a retrograda.
2. proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor.
3. (muz.) procedeu componistic polifonic constând în transcrierea unei teme de la sfârșit spre început.

semiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sémiographie)

1. transcriere a informațiilor cartografice printr-un sistem de semne.